Fibromul uterin denumeste tumori benigne, formate din tesut conjunctiv si muschi ai peretilor uterului. Simptomatologie: – Durere pelvina ( de obicei semnaleaza o complicatie); – Menstruatii abundente, prelungite; – Spotting sau sangerari intre perioadele de menstruatie; – Dureri la contact sexual; – Dificultate in golirea vezicii urinare; – Leucoree.

Factorii care cresc riscul de dezvoltare al unui fibrom uterin sunt: – varsta: cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani); pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine; dupa menopauza, de obicei fibroamele se micsoreaza; – cazuri de fibrom uterin in familie: prezenta fibromului la una din membrele familiei creste riscul de aparitie al acestuia; – obezitate.

Diagnostic
– examinarea clinica: bombarea regiunii suprapubiene;
– ecografia, o examinare ce utilizeaza ultrasunetele pentru a obtine imagini ale organelor interne, poate fi folosita pentru a confirma diagnosticul de fibrom uterin, pentru a determina localizarea si volumul sau;

Ecografia transabdominala (externa) permite vizualizarea unei zone anatomice mai mari. Uneori, fibromul este descoperit in timpul unei ecografii efectuate din alte motive, de exemplu a unei ecografii de sarcina. Ecografia transvaginala (care consta in introducerea unei sonde in vagin pentru vizualizarea organelor din cavitatea abdominala) ofera informatii mai detaliate, deoarece sonda este mai aproape de uter;
– histeroscopia consta in introducerea unui instrument (numit histeroscop) in uter prin colul uterin. Tubul elibereaza un gaz pentru a mari dimensiunile uterului, astfel incat sa poata fi examinati peretii uterului si deschiderea trompelor uterine. Metoda este utilizata pentru depistarea fibromului submucos;
– histerosalpingografia – aceasta tehnica utilizeaza o substanta de contrast ce permite opacifierea cavitatii uterine si a trompelor uterine, pentru o mai buna vizualizare pe cliseele radiologice. Histerosalpingografia pune in evidenta fibroamele, dar permite si observarea trompelor uterine, necesara in cazurile de infertilitate;
– hemograma (stabilirea compozitiei sangelui) poate fi efectuata pentru a pune in evidenta o anemie feripriva, cauzata de pierderea cronica de sange.

Tratament chirurgical
Fibromul trebuie indepartat daca apar simptomele deranjante sau daca dimensiunea este prea mare si poate sa interfereze cu fertilitatea. Tipurile de interventii chirurgicale sunt:
1. Histerectomia – consta in indepartarea uterului. Este indicata in cazuri de fibroame numeroase, mari si care cauzeaza pierderi majore de sange. Trebuie mentionat ca dupa aceasta interventie femeia nu mai poate avea copii.
2. Miomectomia – este o interventie chirurgicala prin care fibromul este extirpat, nu afecteaza organele reproductive si, prin urmare, nici posibilitatea de a ramane insarcinata. Asadar, daca iti mai doresti un copil aceasta ar fi solutia cea mai potrivita pentru tine. Dezavantajul pe care-l prezinta miomectomia: fibromul poate sa recidiveze.

Exista trei tehnici prin care se poate efectua aceasta operatie:
– miomectomia pe cale abdominala: se face prin incizie abdominala si sub anestezie totala sau epidurala. Procedura este indicat in cazul fibroamelor multiple, de dimensiuni foarte mari si destul de ascunse ca localizare;
– miomectomie laparoscopica: daca fibroamele sunt mici si putine ca numar, poti sa optezi pentru aceasta procedura. Se face sub anestezie totala prin incizie si folosirea unor instrumente mici care extirpeaza fibroamele si-i permit medicului sa vada din interior uterul (unul dintre instrumente are atasata o camera);
– miomectomie histeroscopica: o optiune pentru fibromul submucos. Se practica pe cala vaginala si cu ajutorul unui histeroscop (instrument care permite vizualizarea uterului)

Asadar, inainte de a lua o decizie clara trebuie sa iei in considerare toate avantajele si dezavantajele optiunilor de tratament, adaptate la situatia ta.